Psiholog clinician, membră a Colegiul Psihologilor din România, coach specializat în Systemic Coaching, masterand Psihodiagnoză Cognitivă și Consiliere Psihologică, absolventă a Couples Therapy Clinical Masterclass, formator, terapeut de dans și mișcare, membru în echipa de suport a proiectului Bucuria Vindecării, destinat pacienților oncologici, consilier de dezvoltare personală, profesor de tango argentinian, Cristina Lăzărescu este omul care cunoaște îndeaproape legătura dintre suflet și corp, dintre dans și viața de cuplu.
Cum ai descrie tangoul pentru o persoană care nu are prea multe de-a face cudansul?
Tangoul este o călătorie în doi printr-un Univers infinit, unde nu există o destinație finală, ci doar o trecere de la o etapă la alta, un fel de spirală pe care urci, savurând fiecare pas, fiecare mișcare, fiecare moment de contopire cu celălalt și cu tine însuți.
Magia acestui dans constă în contribuția fiecăruia dintre cei doi parteneri de a se așeza pe drum și de a crea împreună o poveste nouă, povestea lor. Este mai mult decât un dans, este o formă de manifestare, unde te poți descoperi pe tine prin celălalt, unde subconștientul tău se poate dezvălui fără cuvinte, prin senzații, emoții ‒ ale tale și ale partenerului(ei). Tangoul este despre a fi, despre a simți puterea cuvântului „împreună“. It takes two to tango ‒ tangoul este despre doi care fac unul, este 1+1=1.
În psihologia relațiilor, tangoul este adesea asociat cu relația de cuplu. Care este părerea ta?
Tangoul reprezintă un spațiu unde ne oglindim, unde fiecare dintre parteneri contribuie din perspectiva, experiența și trăirea proprie, la crearea unui spațiu comun, acel „spațiu dintre“, unde partenerii își pot manifesta emoțiile, gândurile, sentimentele. Îmbrățișarea adusă de acest dans creează conexiunea conștientă dintre cei doi.
Acest spațiu permite ca fiecare dintre parteneri să își manifeste rolurile. În terminologia tangoului argentinian, vorbim despre leading și following, unde liderul oferă spațiul, contextul, iar followerul are dreptul de a accepta sau de a refuza, de a decide cum și cât pune în acel spațiu, urmând ca liderul să preia acea energie depusă și să o urmărească.
Este despre îndeplinirea rolului masculin și a celui feminin, a conexiunii autentice dintre ele. Fiecare dintre parteneri participă 50-50, amândoi intră în vortexul creat în acel „spațiu dintre“ conservând și reciclând energia.
Liderul în tango este cel care creează contextul, oferă spațiul de siguranță, încredere, stabilitate, invită femeia să se manifeste. Rolul feminin aduce curgere, se conectează la ritmul și senzațiile ei proprii, la frumusețe, răbdare, blândețe, cu încredere în intuiția ei feminină. Partenerul va recunoaște energia feminină și o va onora, iar împreună, cei doi vor crea relația.
Acest „spațiu dintre“, cum este el prezentat în terapia imago, este un câmp energetic, care nu este despre Eu și Tu, ci se constituie ca un sine nou, cu o conștiință nouă, unde fiecare dintre parteneri contribuie. Fiecare aduce în acest nou câmp creat energii pozitive, precum bucurie, încredere, admirație sau, totodată, frici, dezamăgiri, evitări, învinovățiri, energii negative. Ambii parteneri sunt responsabili fiecare cu ce umplu acel spațiu.
Care simți că este legătura dintre tangou și terapia relațională imago?
Principala legătură o reprezintă conexiunea (conectarea) celor doi parteneri. Momentul îmbrățișării este unic, diferit de fiecare dată, autentic. Un alt element comun ar fi comunicarea. În terapia imago vorbim despre receptor și emițător, despre undă și particulă, fiecare dintre noi purtând în noi aceste caracteristici. Inclusiv parcursul lecțiilor de tango pornește de la paradigma individuală, unde fiecare dintre parteneri învață individual mișcările. Apoi, cei doi le aduc împreună în paradigma relațională, unde se manifestă creativitatea dansului.
Efectul de transformare este, totodată, un factor comun: atât în tango, cât și în contextul terapiei imago, evoluăm, ne transformăm în relație cu partenerul, fiind prezenți conștienți în conexiunea creată, experimentând împreună. Dacă unul dintre ei se închide, se retrage în el, conexiunea se rupe, dansul iese din flux, devine rigid, blocat.
Dacă privești înapoi în timp, ce ne poți spune despre relația ta cu tangoul?
Primii pași în tango au început neîncrezători, pentru că nu înțelegeam cum să dansez în imprevizibil, fără coregrafie. După 12 ani de balet și dans sportiv, unde fiecare mișcare era controlată și cunoscută înainte, tangoul mi-a deschis ușa necunoscutului. Tangoul a venit, însă, cu un mare paradox: deși mintea avea nevoie să știe, corpul se bucura de senzațiile primite de la accesarea necunoscutului. Mai simplu spus, cu cât opresc mintea să mai gândească, cu atât bucuria acceptării imprevizibilului este mai mare. Cu cât permit corpului să se manifeste liber ceea ce simte, cu atât dansul curge într-un flux al infinitelor posibilități, pe care mintea nu le poate accesa.
Așa am început o călătorie spre o nouă lume, acesta devenind o poartă către sufletul meu, despre a afla cine sunt eu și cine îmi doresc să devin. În această călătorie continuă, mă redescopăr pe mine, îmi permit să cobor în cele mai adânci locuri pe care corpul, prin senzații, mi le aduce la suprafață, iar prin conștientizare permit transformarea lor.
Dansul permite transcendența Umbrei în Lumină. În tango am învățat să îmi îndeplinesc rolul de femeie, răbdarea, renunțarea la control, curgerea în flux, încrederea în partener, vulnerabilitatea. Totodată, am înțeles rolul bărbatului și că doar împreună putem crea Relația. Primul pas este de a ne conecta la noi însene, la energia feminină, care are nevoie să curgă, precum o apă, lină, delicată.
Dacă privești în viitor, cum se vede conexiunea dintre tangou și imago?
O văd că pe o nouă etapă, unde conexiunea autentică, reală, cu partenerul devine un deziderat. În acest context, fiecare dintre noi își îndeplinește rolul: Ea, accesând Femeia, potențează Bărbatul din el. Ce am înțeles din tangou este că atunci când partenerul(a) își dă voie să fie vulnerabil(ă), să renunțe la control, frici, să-i permită corpului să-și exprime liber, cu bucurie, potențialul creativității, atunci, celălalt poate să-și acceseze energia proprie. Cele două energii se întrepătrund, iar comuniunea creată între parteneri ajunge să se manifeste într-un singur Sine.
Parteneriatul conștient reprezintă esența, cheia unei relații de succes. Indiferent cum îl denumim ‒ proces, călătorie ‒, atât în Imago cât și în tango, este compus din experiențele partenerilor, din trăirile lor, în care schimbarea poate interveni în orice moment. Însă, toate acestea sunt posibile doar într-un cadru de siguranță, condiție sine qua non a unei relații conștiente.
Ca terapeut de cuplu, îmi propun să explorez în cadrul procesului terapeutic senzațiile corpului: voi recomanda clienților lecții de tango și apoi să folosească experiența trăită în terapie, atât la nivel cognitiv, cât și afectiv.
Cum se raportează cupurile din România față de acest stil de dans?
Tangoul este un dans social, care se adresează oricui, oferind contextul apartenenței la o comunitate. Cuplurile vin pentru a petrece timp de calitate împreună, a socializa. Fiind un dans pasional, cu o eleganță aparte, este o oportunitate pentru ei de a-și etala ținutele vestimentare într-un cadru festiv, așa cum se întâmplă, de pildă, la o milonga autentică.
Tangoul oferă libertatea de a fi cum îți dorești tu să fii. Plecând de la simplu la complex, de la caminata (n.r. deplasarea, mersul în tango), până la figuri complexe.
Unii terapeuți de cuplu îi încurajează pe parteneri să facă și cursuri de dans. Ce poate face un curs de tango și nu ar putea o ședință de terapie de cuplu?
Cuplurile vin în terapie pornind de la premisa că există o problemă la unul dintre ei. De cele mai multe ori consideră că există un vinovat, iar acela trebuie reparat sau pedepsit. Deseori vin deconectați atât de ei înșiși, cât și de relație.
Astfel, în terapie, oamenii, din cauza credințelor limitative, a percepțiilor eronate, opun la început rezistență, iar timpul petrecut în cadrul unui proces terapeutic este mult mai mare.
Cuplurile vin în terapie pornind de la premisa că există o problemă la unul dintre ei. De cele mai multe ori, consideră că există un vinovat, iar acela trebuie reparat sau pedepsit. Deseori vin deconectați atât de la ei înșiși, cât și de la relație.
Astfel, în terapie, oamenii, din cauza credințelor limitative, a percepțiilor eronate, opun la început rezistență, iar timpul petrecut în cadrul unui proces terapeutic este mult mai mare.
La cursul de tango vin pentru a petrece timp de relaxare Împreună (o recomandare a Imago în perioada de reromantizare). Oamenii acceptă cu mai multă ușurință ideea unei activități ludice, artistice, decât un proces terapeutic. Îi aduce într-o zonă de intimitate și de apropiere mai ușor, mai firesc, mai natural.
În terapie, din teama de a nu fi judecați, de a nu se dezvălui prea curând, prea mult, intră în defensivă, din poziții adverse, căutând să li se facă dreptate.
Tangoul are îmbrățișarea, bagheta magică ce face posibilă conexiunea conștientă dintre cei doi parteneri, iar senzațiile aduse în corp din acel moment fac posibilă o reconectare mult mai rapidă unul la celălalt, instrument pe care în procesul de terapie, îl poți aduce mai târziu, după ce liniștești mintea celor doi parteneri.
Un alt avantaj al tangoului este muzica. Ea devine liantul dintre cei doi, care face posibilă conexiunea într-un mod natural, de multe ori fiind opritorul gândurilor, permițând minții să se liniștească, să ia o pauză din tumultul ei.
Noul an ne bate la ușă. Ce programe sau cursuri de tango îți propui să începi în viitorul apropiat și la care am putea participa, mai ales dacă avem o astfel de rezoluție pentru 2023?
După finalizarea Couples Therapy Clinical Masterclass , mi-am dat seama cât de importantă este prezența conștientă într-o relație. Intenționez să organizez întâlniri pentru cupluri, în cadrul cărora să îmbin beneficiile oferite de tango cu cele asimilate din știința relațională. Îmi doresc să dezvolt programe de conștientizare corporală, prin diferite tehnici, care să ajute la o mai bună conectare, pornind de la noi înșine, apoi, aplicată și în relațiile din viața noastră.
